Ceea ce doreşte, vede sau săvârşeşte muritorul ziua, aceea o spune sau o face în somn, fiindcă îl preocupă. (Pancatantra)
Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să servească. (Pancatantra)
Învăţătura, care (de obicei) face să dispară îngâmfarea şi alte (defecte), produce îngâmfare la cel cu minte puţină; după cum lumina zilei, care (de altfel) trezeşte vederea, orbeşte bufniţele. (Pancatantra)
Atâta timp cât omul nu cutreieră pământul dintr-o ţară în alta, el nu dobândeşte temeinic nici învăţătură nici averea nici vreo meserie.(Pancatantra)
Cum dispare frumuseţea iernii, când este lovită de vântul primăverii, aşa scade zi cu zi inteligenţa celor dotaţi din cauza grijilor pentru familia împovărătoare. (Pancatantra)
La cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi în corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte în corp, dar niciodată la minte. (Pancatantra)
Marii înţelepţi liberaţi de patimi au numit înlăturarea dorinţei “bună stare”. Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea focului. (Pancatantra)
Cine n-are singur judecată, nici nu face cum îl învaţă prietenii, acela piere. (Pancatantra)
Cel care-i veşnic cu mâna întinsă nu poate fi privit cu plăcere, chiar dacă-i un prieten. (Pancatantra)
Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa, cât de încălzită, tot se răceşte din nou. (Pancatantra)
Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut; căci aceasta este, după cât se spune, deosebirea dintre înţelepţi şi nebuni. (Pancatantra)
Un singur rege puternic într-o ţară este spre binele ei. (Când sunt mai) mulţi, ei îi aduc pierzarea. (Pancatantra)
Până şi călugărul cerşetor şi gol, - care trăieşte singuratic, după ce şi-a părăsit casa, şi care bea cu pumnul, este mânat pe lumea aceasta de dorinţe. Iată un lucru ciudat. (Pancatantra)
Cel cu minte, chiar când este puternic, să nu-şi facă singur duşmani. Care-i omul cu mintea întreagă care să înghită otravă fără motiv, spunându-şi: “Am eu doctor”? (Pancatantra)
Averea nu aduce noroc nici chiar celui care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi, decât să se spele de el. (Pancatantra)
Cine priveşte pe femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine însuşi: acela este înţelept. (Pancatantra)
Prostul, care plânge pentru lucruri care nu sunt de plâns pe lumea aceasta, adaugă o nouă suferinţă peste suferinţa sa şi îndură două rele. (Pancatantra)
Pe lumea aceasta fericirea nu se dobândeşte uşor, dacă nu se expune corpul la suferinţă. (Pancatantra)
Şi mintea poate fi lovită de destin! (Pancatantra)
Ce povară este prea grea pentru cei în stare s-o ducă? Ce e departe pentru cei energici? Care ţară e străină pentru cei învăţaţi? Cine-i duşmănos faţă de acela care-i vorbeşte cu prietenie? (Pancatantra)
Femeii adultere glumele soţului îi ard măduva, iubirea oasele; vorbele drăgăstoase îi par împungătoare: nu pot fi mulţumiţi doi soţi care nu se iubesc. (Pancatantra)
Casa în care porunceşte o femeie, un jucător sau un copil se prăbuşeşte cu desăvârşire. (Pancatantra)
Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)
Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)
Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată. (Pancatantra)