Oare aş putea vreodată, iubire, să nu cred în lumina privirii tale, acolo departe de tine, de amândoi unde ne întâlnim atât de adesea? Abia acolo simţim că în această lume e mai greu să fii fericit fiindcă fiecare clipă de fericire este o mare de...
Când toate acestea fi-vor liniştea unei seri târzii de iarnă, să mă ierţi… n-am ştiut să tac… vraja privirii şi glasul, chiar dacă m-au certat, în adânc am ştiut… era dragoste, cea mai curată…
Ţine gura închisă şi astupă uşa privirii şi a sunetului şi cât timp vei trăi nu vei avea nici o neplăcere. Dar deschide-ţi gura sau fii prea curios şi vei fi toată viaţa în tulburări. (Lao-Tze)