De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine să uităm de această durere care e una dintre cele mai acute ale acestui cer, peste care se aştern norii cuvintelor câteodată? Sunt momente în care vreau să-ţi scriu dar nu pot, în care vreu sa alerg dar îmi simt cli...
Viata NU ar trebui sa fie o calatorie catre cosciug,incercand sa ajungi sanatos acolo si cu un corp extraordinar si bine ingrijit,ci mai degraba o plimbare cu ciocolata intr-o mana si vin in cealalta,corpul facut praf,total distrus si strigand:
"Mai sa fie,ce plimbare!!"
Mamele scriu cu mainile lor...
Exista doua soiuri de scriitori: cei care scriu pentru a scrie si cei care scriu pentru a spune ceva. (Arthur Schopenhauer)
Cand nu scriu sunt pierdut...
De mult, de mult eram mic... Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a...
Dacă am scris o scrisoare aşa de lungă, este pentru că nu am avut destul timp ca să o scriu mai scurtă.
Nu mai am nici un alt timp - cu acesta îmi scriu arderea, cât mai am timp.
Este un fapt dovedit ca barbatii aflati sub presiunea pasiunii scriu versuri bune, barbati care in conditii normale nu ar scrie ceva de calitate.
NU SUNT PREA MIC
Nu sunt prea mic să pot uda
Muşcata din fereastra mea
Să scriu şi să citesc frumos,
Să fiu atent, politicos;
Nu sunt prea mic curat să fiu
Sau rostul vorbelor să ştiu;
Nu sunt prea mic să mulţumesc
Părinţii, fraţi...
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery
El spunea ca piesa e proasta din cauza ca-i adevarata, dar asta spun toti scriitorii cand scriu cate o piesa proasta, de parca ar exista lucruri neadevarate. - William Saroyan
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery
Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)